Baschet

Camil Berculescu: M-am regăsit în această perioadă petrecută la CSM, mai ales că joc pentru echipa orașului meu. Sunt ferm convins că CSM Târgu Jiu va fi un proiect de succes

Salut! Ce mai faci, Camil? Vine și relaxarea anunțată de autorițăți. Este posibil să reluați antrenamentele. Cred că îți este foarte dor de baschet, de competiții, de colegi, de atmosfera de la meciuri. Ce îți lipsește cel mai mult?

Salut. Sunt bine, și familia este bine, momentan totul este în regulă și sperăm să rămână așa. Pot spune că la nivelul județului Gorj, perioada de pandemie nu a fost chiar așa de dificilă, având în vedere că noi, gorjenii, am fost ceva mai feriți. Totodată, nici roz nu este situația, până la urmă este vorba de o pandemie. Am luat la un moment dat o pauză, atât fizică, cât și psihică după „încheierea sezonului”. Nici nu m-am culcat pe o ureche, nu am devenit sedentar. Mi-am facut workout-urile, în mare parte powerlifting, pe care obișnuiam să le fac în perioada junioratului, înainte de a pleca la Cluj. Am ținut legătura cu cine am considerat eu că trebuie să țin legătura. Ce îmi lipsește cel mai mult? Atmosfera de la meciurile de acasă, în special! Îmi doresc ca publicul gorjean să susțină din ce în ce mai mult acest sport. De când eram copil am simțit devotament maxim în tribunele din Sala Polivalentă din Târgu Jiu, ceea ce rar găsești în sălile de sport, la meciurile de baschet. Un exemplu similar ar putea fi tribuna ardelenilor din Sibiu. Ca să fiu sincer, cel mai dor îmi este de fanii care au continuat să vină la meciuri chiar și în momentul în care am fost într-un anumit impas. Am avut la anumite meciuri câțiva prieteni în tribune care, în momentele cele mai grele, prin „nebunia” lor, m-au făcut să regăsesc liderul din mine. Indiferent de rolul pe care îl ai atunci când calci în Sala Polivalentă, trebuie să știi că faci parte din echipă și că trebuie să îți aduci un aport considerabil prin energia pozitiva și prin dragostea pentru acest sport.

E un sezon încheiat? Crezi că se va relua campionatul?

Este un sezon încheiat și sper să nu se reia campionatul. Este o perioadă imprevizibilă, având în vedere acest virus. În acest moment nu își permite nimeni nici cel mai mic risc. Pentru prima oară, accept mentalitatea „turmei de oi”. Toată lumea trebuie să respecte aceleași reguli cu sfințenie, reguli impuse de autorități.

Camil, cum a fost pentru tine această perioadă la CSM Târgu Jiu?

Cu siguranță m-am regăsit în această perioadă, mai ales că joc pentru echipa orașului meu. Imediat după ce am aflat de înființarea echipei CSM Târgu Jiu, în anul 2019, moment în care nu eram în negocieri cu echipa orașului nostru, i-am mulțumit domnului primar, Marcel Romanescu, pentru oportunitatea pe care a adus-o sportivilor gorjeni.

Ce părere ai despre proiectul baschetbalistic CSM Târgu Jiu? Ai încredere în acest proiect? Crezi că este de viitor? Dacă ar fi să evaluezi ceea ce se întâmplă la CSM Târgu Jiu, care crezi că sunt plusurile, atuurile clubului gorjean? Evident, ca orice proiect care este la început de drum poate avea și minusuri? Unde crezi că se mai poate lucra la îmbunătățirea lucrurilor?

Proiectul baschetbalistic CSM Târgu Jiu este un proiect inedit pentru tinerele talente, care a apărut exact la momentul potrivit. Știți cum este, ca în orice domeniu, depinde de ce fel de oameni avem parte. Dacă ne uităm în spate cum s-a ales praful de Energia Rovinari sau de ACS Târgu Jiu, unii ar putea avea reticență și față de noul proiect CSM Târgu Jiu. Vreau să se înțeleagă faptul că, dacă vom avea aceleași naravuri ca la cele două ex-echipe gorjene, clar, se va alege praful și de cea nouă, dar având în vedere persoanele pe care le-am întalnit la CSM Târgu Jiu, eu sunt ferm convins că va fi un proiect de succes. Cum spuneam, dacă vechile năravuri nu-și fac loc, dacă lucrurile încep cu dreptul, regulamentar, nu are cum să nu meargă bine. Atuul principal al clubului CSM Targu Jiu este faptul că este un club nou, fresh. Spre exemplu, este mult mai ușor să înveți un copil aruncarea la coș de la zero, decât corectarea acestuia. Pentru primul sezon, nu mă așteptam să fie atât de bine. Lucrurile se pot îmbunătăți atâta timp cât vom putea să cream continuitate, mă refer la faptul să avem juniori actualizați care să încerce să facă pasul spre echipa de seniori. Părerea mea este că asta a lipsit întotdeauna baschetului gorjean, continuitatea. Asta implică antrenori capabili la nivel juvenil, iar de aici se poate prelungi discuția. La un moment dat, la noi în Gorj, a fost o generație de aur, „1998”, care lua Campionatele Naționale pe bandă rulantă și avea convocați câte trei, patru sau chiar cinci jucatori la loturile naționale de juniori. Asta ne dorim cu toții. Ca și gorjean, mă bucur din tot sufletul că am reușit să reprezint județul nostru la toate campionatele naționale de juniori ale generației 1998 și asta îmi doresc să văd și de la viitoarele generații, să simtă aceleași emoții pe care le-am simțit și eu. Am avut oportunitatea să fiu atras de către o academie în momentul cel mai sensibil din viața mea baschetbalistică, grație celor de la Cluj, și în special de antrenorul Razvan Cenean, care s-a chinuit cu adevărat să scoată din mine ce era mai bun. Patru, aproape cinci ani de zile, dacă nu era acest om, cu siguranță acum nu mai practicam acest sport frumos. Am făcut niște antrenamente total diferite de ce făcusem până în acel moment. Cel mai greu pas a fost trecerea de pe poziția 5, pe pozițiile 1-2-3 la aproape 16-17 ani. Altă oportunitate care m-a dezvoltat enorm a fost experiența EuroCup, unde am și prins minute, alături de jucători ca Alexandar Rasic, spre exemplu. Am realizat cum se abordează acel nivel și care sunt diferențele cu adevarat, ce înseamnă profesionalismul. Am încercat pe cât de mult am putut să sincronizez experiența acumulată. Nu cred în motto-ul „Meseria se fura”. Nu trebuie să furi nimic, nici la propriu, nici la figurat, nici în glumă.

Vei continua la Târgu Jiu?

Iubesc Târgu Jiul, locul unde m-am născut, locul unde am învățat, unde m-am dezvoltat. Este amuzant, dar în anii anteriori, când veneam acasă, simțeam cum îmi crește pulsul, cum am un nod în gât și cum îmi tremurau picioarele în mașină. Știu foarte bine ce înseamnă să stai departe de casă, de familie, de cei dragi. Nu am luat în considerare respectiva opțiune. Nu stă doar la latitudinea mea această decizie, din păcate.

Ce le transmiți fanilor CSM Târgu Jiu, iubitorilor de baschet din Gorj?

Vreau să le transmit iubitorilor de baschet, aceeași iubire pe care aceștia o transmit jocului de baschet și implicit, nouă, jucatorilor. Sper să nu îi dezamăgim, si chiar dacă mai greșim, și la bine, și la rău, să ne fie aproape, să încerce să ne iubească la fel de mult. Cunosc foarte mulți suporteri din Gorjul nostru, îi am chiar acum în minte, pe care îi vedeam când eram copil în sală, la baschet, și pe care i-am vazut în acest sezon de pe teren. Aceasta a fost cea mai mare satisfacție pe care am avut-o, un boost de adrenalină. Ei nu au încetat să creadă în viitorul baschetului gorjean. Pentru asta merită felicitari!

Comment here